Opt şi jumătate(1963)

Regia: Federico Fellini
Cu: Marcello Mastroiani, Claudia Cardinale


O opera in care un poet isi exprima ideile asupra creatiei sale poarta denumirea de arta poetica. Un film in care un regizor vorbeste despre maniera in care se face un film se numeste Otto e mezzo. Multi cineasti importanti au realizat in cariera propriul lor 8½. Truffaut a regizat La nuit americaine, Bob Fosse a creat All That Jazz, iar Woody Allen a produs Stardust Memories.

Multi specialisti in opera lui Fellini au concluzionat ca acesta este cel mai reusit film al sau, insa interesant este ca regizorul italian nici macar nu si-a dorit sa-l faca. Maniera lui Fellini de a face filme era putin cam ciudata. Opera se nastea in capul sau, avea toate detaliile bine stabilite in minte, insa niciun rand pe hartie. Producatorii aveau mare incredere in el, asa ca primea bugete fara a vorbi despre cum va arata viitoarea productie. Decorurile incep sa fie construite, actorii sunt angajati, intreaga echipa se pregateste de munca, iar Fellini uita intregul film si nu mai are nicio idee, astfel se naste acest scenariu despre drama unui regizor care nu gaseste calea de a pune pe picioare cel mai nou proiect al sau.

Marcello Mastroianni evolueaza in rolul lui Guido Anselmi, un regizor care isi inseala sotia si se afla in stadiul de preproductie a noului sau film, insa pe zi ce trece isi da seama ca nu se mai identifica deloc cu ideea si nu stie ce sa faca pentru a o scoate la capat. Fellini este adeptul expresionismului in 8½ si actiunea este deseori intrerupta de momente de fantezie, unde realul lasa loc metaforelor, unele dintre ele celebre, precum scena in care Guido apare drept un imblanzitor de femei, precum si cea in care isi ia adio de la viata urmarindu-i pe toti cei care l-au cunoscut.

articol preluat de pe cineblog.info

Filantropica(2002)

Regia: Nae Caranfil
Cu: Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică

Nae Caranfil e probabil cel mai şmecher regizor de la noi. El poate face şi filme urâte şi filme frumoase, toate aratând la fel de isteţ şi pline de vervă. Într-un film ca Filantropica el nu se fereşte să arate urâtul Bucureştiului, dar, spre deosebire de alţi regizori români, la el acesta e contextul şi nu subiectul.

Filantropica spune povestea unui professor de liceu, scriitor ratat, care printr-o conjuctură ajunge să lucreze pentru un maestru al cerşetoriei, interpretat magistral de Gheorghe Dinică. Afacerea, una cu extreme de multe ramificaţii îi adduce foarte mulţi bani dascălului, dar îi şi demontează orice sistem de valori



În Filantropica, Nae Caranfil foloseşte toate trucurile pe care un regizor bun le are în mânecă să vrăjească privitorul. Un film ca acesta nu are cum să plictisească, niciodată. Imaginea toaletei care se transformă în capelă în timp ce camera urcă din ce în ce mai sus e de o frumuseţe sublimă şi numai el putea să creeze o asociere atât de ironică.

Dacă n-ai văzut încă acest film şi nu eşti un mare fan al cinematografiei româneşti, îţi recomand să începi cu el, e un film atât de mişto, încât nenorocirea şi fericirea lui stau în faptul că e făcut în România.