Regia: David Fincher
Cu: Edward Norton, Brad Pitt
Strigatul unei noi generatii de creatori de film, Fight Club este si unul dintre filmele care se proclama de la bun inceput a fi menite sa iti deschida ochii. David Fincher, cel care a regizat Se7en, preia de aceasta data o tema mai ampla, ecranizarea romanului Fight Club al lui Chuck Palahniuk. Cartea mi s-a parut dificil de adaptat, insa Fincher are de partea sa cele mai bune efecte speciale, montaj dinamic, muzica antrenanta compusa de The Dust Brothers si o distributie in care Brad Pitt si Edward Norton sunt personalitati ale aceluiasi om, iar Helena Bonham Carter se afla la mijloc.
Dorindu-si sa scoata la iveala conditia omului contemporan si rolul sau in societate, David Fincher aseaza cu grija piesele pe tabla, iar montajul exceptional isi face treaba cum nu se poate mai bine, povestea aparent fara noima devenind antrenanta si capatand inteles cu fiecare minut scurs. Ca si in A Clockwork Orange, ideea filmului este aceea ca societatea in care traim isi manifesta influenta asupra noastra intr-un mod negativ si ne doreste pe toti la fel. Tyler Durden (Brad Pitt) se opune ideii conform caruia omul este produsul lumii in care traieste si isi creeaza propria lume secreta, Fight Club, un loc in care omul de rand renunta la inhibitii si isi da jos masca pe care o poarta in societate. D
Deosebit de violent, multi au inteles gresit mesajul filmului, care nu instiga la violenta. Aceasta este doar o metafora menita a transmite mai departe esenta, adica faptul ca omul nu trebuie sa ramana pasiv in fata modificarilor pe care lumea in care traieste i le produce.
articol preluat de pe cineblog.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu