La vita e bella(1997)

Regia: Roberto Benigni
Cu: Roberto Benigni, Nicoleta Braschi

Acest film stă în fruntea preferinţelor mele de câţiva ani buni pentru că e exact genul de poveste care îmi place. Una în care se râde doar ca să nu se plângă. Roberto Benigni a fost considerat întotdeauna de Fellini una dintre ultimele speranţe ale cinema-ului italian, iar filmul acesta n-a făcut decât să-i confirme statutul. Filmul nu excelează în imagistică, nu are artificii compoziţionale deosebite. Stă în picioare doar din cauza unei poveşti superbe, care n-are cum să nu te încălzească.

La vita e bella e povestea unui librar evreu, care e deportat împreună cu fiul său de 6 ani într-un lagăr de concentrare. Tatăl începe să-şi protejeze fiul de atrocităţile din lagăr prin inventarea unui joc în care toată lumea e implicată. Acesta îşi riscă viaţa, doar ca fiul său să nu vadă adevărul groaznic din faţa ochilor.

Filmul se diferenţiază de celelalte filme care au ca temă holocaustul pentru că nu are intenţia de a ne brutaliza şi a ne speria, el se vrea doar o poveste de iubire.

Interpretarea lui Roberto Benigni, modul magic în care îi prezintă jocurile fiului său, aproape că ne fac şi pe noi, ca spectatori, să participăm la ele. E plin de energie şi exuberanţă, foarte neverosimil, dar extrem de plăcut de urmărit.

Cinema-ul italian a fost întotdeauna unul care a meritat să fie urmărit, dar un film ca La vita e bella chiar nu trebuie ratat.